O casă pentru Iulia Biriș
Există momente în viață când Dumnezeu îți scoate în cale oameni de la care ai de învățat ceva, oameni pe lângă care nu poți trece indiferent, oameni pe care simți nevoia să îi ajuți cumva.
​
Un astfel de om,de copil este Iulia Biris.
Acum câteva luni,am organizat un concurs de poezie cu ocazia zilei de 8 Martie, Ziua Mamei.
​
Prin multele mesaje primite,a fost și scrisoarea acestei copile.Un copil cu un suflet atât de frumos care vorbește prin intermediul versurilor deși soarta nu a fost deloc darnică cu ea.
​
Iulia este un copil crescut în sistemul de stat, sistemul ala pe care mulți în văd așa de rece și gol de sentimente dar care,pe Iulia,a modelat-o atât de frumos prin intermediul îngerilor care i-au fost mentori, supraveghetori.
​
Iulia,un copil care nu poartă resentimente celei care a abandonat-o,ci îi este recunoscătoare pentru omul Iulia de astăzi.
​
Iulia este un copil special,drag sufletului meu și tocmai din acest motiv, îmi doresc să aibă un viitor mai bun, să aibă un camin al ei acum în pragul aniversării majoratului,a momentului în care va trebui să își desfacă aripile și să învețe să zboare singură în viață!
​
Mulți copii buni se pierd pe drum, își pierd inocența, bunătatea când dau piept cu greutățile vieții iar pentru copiii proveniți din casele de copii, această trecere, este și mai dificilă.
​
Astăzi vă rog să nu rămâneți indiferenți și împreună, să devenim îngerii care îi construiesc un cuib Iuliei, o casă de unde își poate deschide aripile și unde se va putea refugia în clipele grele.
Știu că împreună vom reuși acest lucru, fiecare leu donat de dumneavoastră va fi o cărămidă cu care se va construi fundația unui destin!
În speranța că acest caz,nu vă va rămâne indiferent, vă las contul unde se va putea dona,dar și cateva din versurile Iuliei:
Mama, de Iulia BiriÈ™
"Pentru că-mi ești și umbră și lumină
Și pentru că să te iubesc e lege
Dat fiindcă meriți să fii o regină,
Tu ești aici când nimeni nu-nțelege.
Și când e frig doar tu mă încălzești,
Ca mamă, ca femeie,
Tu ești acolo să mă-nveselești
Eu lacăt, iar tu cheie.
Și când e bezna iar la mine-n suflet
Te caut tot pe tine
Pentru că la necaz, doar cu un zâmbet
Devine mult mai bine.
Tu tot treci cu vederea, mereu ierți
Și nimeni n-ar putea să mi te ieie
Atunci când merit, poate că nu mă cerți
Și pentru viață, îți mulțumesc femeie!"